Stadionul
Stadionul a fost inaugurat in anul 1974, cu ocazia unui meci amical Steaua – OFK Belgrad. Pe acelasi stadion, nocturna a fost inaugurata pe 14 august 1991, la un meci Steaua-FCM Bacau incheiat cu scorul de 2-2.
Uzura arenei, mocirla de la meciurile nationalei sau ale ros-albastrilor si cerintele tot mai mari cu privire la grupele Ligii Campionilor au impins conducerea din Ghencea sa modernizeze stadionul si sa-l aduca la standardele din Europa.
Cu 2 milioane de dolari investiti si 9 luni de asteptari, stadionul dispune de un gazon cu incalzire subterana, de un covor de iarba impecabil, banci tehnice moderne, WC-urile ecologice sunt puse la punct, iar dotarile pentru conditiile impuse de UEFA sunt în regula (locuri de parcare, tabela de scor ultramoderna).
Mai multe informatii privind istoria stadionului Steaua, imagini inedite din toate zonele acestuia si momente memorabile traite pe aceasta arena, gasiti la adresa http://stadion.suportersteaua.net/
Clubul de fotbal Steaua Bucureşti este un club de fotbal din România. A câştigat cele mai multe campionate şi cupe ale României, şi a fost prima echipă din estul Europei şi singura din România care a câştigat Cupa Campionilor Europeni.
Fondat pe 7 iunie 1947 ca „ASA Bucureşti” (Asociaţia Sportivă a Armatei Bucureşti), clubul şi-a schimbat de mai multe ori numele, până la stabilirea numelui „Steaua” în 1961.
Din punct de vedere istoric, Steaua este cunoscut ca şi clubul sportiv al Armatei Române. Cu toate acestea, departamentul de fotbal s-a separat de clubul sportiv în 1998. Din acel moment, singurele legături ale clubului de fotbal cu Armata sunt tradiţia istorică şi stadionul Ghencea, care încă este proprietatea Ministerului Apărării Naţionale.
Istorie
Steaua Bucureşti a luat fiinţă pe 7 iunie 1947, la iniţiativa mai multor ofiţeri ai Casei Regale Române, printr-un decret semnat de generalul Mihail Lascăr, Comandant Suprem al Armatei Regale Române. A primit iniţial denumirea de „Asociaţia Sportivă a Armatei”, devenind ulterior cea mai titrată echipă a României, care deţine în prezent 23 de titluri de campioană a României, 20 de Cupe ale României, 5 Supercupe ale României, o Cupă a Campionilor Europeni şi o Supercupă a Europei.
Clubul a fost format ca o societate sportivă cu şapte secţii, inclusiv de fotbal, antrenat de Coloman Braun-Bogdan. A fost redenumit „CSCA” (Clubul Sportiv Central al Armatei) în 1948, şi CCA (Casa Centrală a Armatei) în 1950. Steaua de astăzi a câştigat primul său titlu de campioană în 1951, sub bagheta fostului locotenent din vremurile naşterii echipei, Gheorghe Popescu I. Din acel an şi până în ediţia 1960-61, CCA a mai cucerit încă 5 titluri de campioană.
Steaua Bucureşti – Campioana Europei în 1986
În 1949, CSCA a câştigat primul ei trofeu, Cupa României, învingând cu 2-1 în finală pe CSU Cluj. Cu numele „CCA”, echipa a intrat în „lumea bună” a fotbalului românesc, câştigând Campionatul României de trei ori la rând, în 1951, 1952 şi 1953, precum şi prima „dublă” Cupă-Campionat din istoria clubului, în 1951.
Anii 1950 au reprezentat prima epocă de glorie a clubului, în care s-a cristalizat faimoasa „echipă de aur”, care uneori era aceeaşi cu Echipa naţională de fotbal a României. 1956 a fost unul dintre cei mai buni ai clubului, deoarece, pe lângă câştigarea campionatului, echipa, pe atunci antrenată de Ilie Savu, a întreprins un turneu în Anglia, unde a reuşit rezultate notabile în faţa unor echipe de prestigiu precum Luton Town FC, Arsenal FC, Sheffield Wednesday FC sau Wolverhampton Wanderers FC.
La sfârşitul anului 1961 CCA şi-a schimbat numele în „CSA Steaua Bucureşti”. Motivul a fost prezenţa pe stema clubului a unei stele roşii (ceva obişnuit pentru cluburile militare din statele comuniste din Estul Europei), care a fost schimbată într-o stea galbenă, simbolizând tricolorul românesc. În anii ’60 şi ’70, Steaua avea să cucerească două titluri pe deceniu, 1962 şi 1968, respectiv 1976 şi 1978, câştigându-şi însă renumele de „specialistă a Cupei”. De asemenea în această perioadă, pe 9 aprilie 1974, actualul stadion al Stelei, Stadionul Ghencea, a fost inaugurat într-un meci amical cu OFK Belgrad. Până la acea dată, Steaua îşi jucase meciurile de acasă pe Stadionul Republicii şi pe „23 august”.
Sub conducerea antrenorilor Emeric Jenei şi Anghel Iordănescu (antrenor secund), Steaua a impresionat în campionatul 1984-1985, câştigându-l după o pauză de şase ani. A urmat cel mai spectaculos sezon de cupe europene din fotbalul românesc. După ce a eliminat pe Vejle BK, Budapest Honvéd FC, Kuusysi FC şi pe RSC Anderlecht, Steaua a devenit prima echipă din România care a ajuns într-o finală europeană. Pe 7 mai 1986, pe stadionul Ramón Sánchez Pizjuán din Sevilla, campioana Spaniei, FC Barcelona, era cotată cu prima şansă, dar după prelungiri în care scorul a rămas 0-0, legendarul portar Helmuth Duckadam a apărat patru penalty-uri la rând, contribuind decisiv la victoria Stelei cu 2-0. Steaua a devenit astfel prima echipă din Estul Europei, şi singura dintr-o ţară comunistă, care a câştigat trofeul continental suprem. Steaua şi-a trecut în palmares şi o Supercupă a Europei, câştigând în 1987 finala cu Dinamo Kiev, printr-un gol marcat de Gheorghe Hagi.
Contrazicându-i pe cei care considerau câştigarea Cupei Campionilor Europeni de către Steaua un fenomen izolat, Steaua a rămas la cel mai înalt nivel în fotbalul european de la sfârşitul anilor ’80, ajungând în semifinala CCE în sezonul 1987-88, şi în finala aceleiaşi competiţii în 1989, pierzând însă cu 4-0 în faţa lui AC Milan. Pe lângă aceasta, Steaua a mai câştigat patru titluri naţionale (1985–86, 1986–87, 1987–88, 1988–89) şi patru cupe ale României (1984–85, 1986–87, 1987–88, 1988–89). De asemenea, din iunie 1986 până în septembrie 1989, Steaua a stabilit un record de 104 meciuri fără înfrângere în campionatul intern, doborât la nivel mondial, dar încă valabil pe plan european.
Revoluţia română din 1989 a însemnat trecerea de la o economie complet controlată de către stat la una liberă de piaţă, şi, prin urmare, mulţi dintre jucătorii din echipa anilor ’80 s-au transferat la cluburi bogate din Occident. Bazându-se pe noua generaţie de jucători, Steaua a revenit în prim-planul fotbalului românesc, câştigând campionatul de şase ori la rând, între sezoanele 1992-1993 şi 1997-1998, egalând astfel performanţa echipei Chinezul Timişoara, din anii ’1920. A câştigat de asemenea trei Cupe ale României, în sezoanele 1995-96, 1996-97 şi 1998-99. Pe plan internaţional, Steaua s-a calificat de trei ori la rând în Liga Campionilor (noul format al Cupei Campionilor Europeni), între 1994-95 şi 1996-97, fiind momentan singura echipă din România care a participat în această competiţie.
În 1998, clubul de fotbal s-a separat de CSA Steaua şi şi-a schimbat definitiv numele în FC Steaua Bucureşti, clubul fiind condus de către omul de afaceri Viorel Păunescu, care a gestionat prost finanţele clubului, care a intrat în datorii. Lui George Becali, alt afacerist, i-a fost oferită funcţia de vice-preşedinte, cu speranţa că va investi îndeajuns de mulţi bani în club. Becali a ajuns să deţină majoritatea acţiunilor în 2002, transformând compania guvernantă în una publică în 2003. Deşi contestat de către o parte a suporterilor, Becali a introdus diverse planuri manageriale pentru club, ajutat pentru un timp şi de fostul preşedinte executiv Mihai Stoica.
Sub conducerea fostei glorii italiene Walter Zenga, Steaua s-a calificat în grupele Cupei UEFA în sezonul 2004-05, Zenga calificând o echipă românească în „primăvara europeană” pentru prima oară după 1993 (când tot Steaua a ajuns în semifinalele Cupei Cupelor). Steaua a şi câştigat titlul în 2005, performanţă repetată în sezonul următor, sub conducerea succesivă a antrenorilor Oleg Protasov (iulie-decembrie) şi Cosmin Olăroiu (ianuarie-mai). În sezonul 2005-2006 Steaua a reuşit să ajungă în semifinalele Cupei UEFA, fiind eliminată la limită de Middlesbrough FC, după ce trecuse de Rapid Bucureşti într-un sfert de finală „all-Romanian”. Steaua a câştigat Supercupa României în iulie 2006, trofeul cu numărul 50 din istoria clubului. De asemenea, în sezonul 2006-2007, Steaua s-a calificat în grupele Ligii Campionilor pentru prima dată după 10 ani, performanţă repetată în sezonul următor, după o victorie împotriva echipei BATE Borisov din Belarus.
Tradiţie
Steaua a adus în fotbalul românesc jocul spectaculos, în viteză, motiv pentru care în deceniul al nouălea al secolului trecut – jucătorii roş-albaştri au fost supranumiţi “viteziştii”. Prima perioadă de glorie a Stelei au fost anii ’50, cu „echipa de aur” care îi cuprindea, printre alţii, pe Apolzan, Ienei, Alecsandrescu, şi care a câştigat de cinci ori Divizia A, şi de patru ori Cupa României. Steaua a dat marea echipă a sfârşitului anilor ’80, care a câştigat în 1986 Cupa Campionilor Europeni, şi care a evoluat în următorii trei ani la cel mai înalt nivel în Europa, jucând încă o semifinală şi o finală de Cupa Campionilor Europeni. Steaua deceniului al zecelea a câştigat de 6 ori consecutiv Divizia A şi a participat de trei ori la rând în Liga Campionilor.
După 1990, Steaua a continuat să domine fotbalul românesc, câştigand alte 8 titluri de campioană şi reprezentând an de an cu succes România în competiţiile europene. A avut trei participări consecutive în Liga Campionilor, a fost sfert-finalistă a Cupei Cupelor în 1993, şi a atins optimile de finală ale Cupei UEFA în 2005 şi semifinala aceleiaşi cupe în 2006.
În sezonul 2006-2007, Steaua a reuşit să se califice pentru a patra oară în grupele Champions League, fiind singura echipă de club din România care a evoluat în această competiţie. A terminat pe locul 3, sub Olympique Lyon şi Real Madrid, dar peste Dinamo Kiev, dupa 4-1 şi 1-1 cu Dinamo Kiev, 0-3 şi 1-1 cu Lyon şi 1-4 şi 0-1 cu Real Madrid, calificându-se astfel pentru şaisprezecimile Cupei UEFA, unde a fost eliminată de deţinătoarea trofeului, FC Sevilla, dupa 0-2 şi 0-1. Performanţa calificării în grupele Champions League a fost repetată în sezoanele 2007-2008 şi 2008-2009.[1]
Jucători remarcabili
De-a lungul timpului, mari fotbalişti ai României, iar, după Revoluţie, şi unii fotbalişti străini de valoare, au jucat la Steaua. Jucători ca Anghel Iordănescu, Marcel Răducanu, Marius Lăcătuş sau Gheorghe Hagi sunt printre cei mai respectaţi de suporterii acestei echipe.
| Portari |
Fundaşi |
Mijlocaşi |
Atacanţi |
|
|
|
|
|
Suporteri
Înfiinţat în 1995, grupul „Armata Ultra” s-a divizat în mai multe grupuri de suporteri care există şi astăzi. Printre acestea se numără „Titan Boys”, „Ultras”, „Tineretului Korp”, „Skins Berceni”, „Nucleo”, „Insurgenţii”, sau mai noile grupuri „Stil Ostil” sau „Vacarm”, „Tradizione”, „Armata 47 Vest”.
În deplasările din alte ţări, suporterii vin la acel meci în număr de cel puţin 100-200. Numărul lor a crescut de la an la an ajungându-se la câteva mii în ultimele sezoane. De exemplu la ultimele deplasări efectuate în Spania, Steaua a fost susţinută de un număr record de suporteri, beneficiind şi de aportul diasporei româneşti din Peninsula Iberică. La partida de la Madrid, împotriva Realului, în noiembrie 2006, peste 15.000 de suporteri ai roş-albaştrilor au luat loc în tribunele stadionului “Santiago Bernabeu“.
Recorduri
-
„Pedigree”-ul Stelei este arhicunoscut pentru iubitorii de fotbal din România. Cu nu mai puţin de 60 de sezoane petrecute în
Liga 1, este una dintre cele trei echipe româneşti care au jucat doar în prima ligă română, alături de
FC Dinamo Bucureşti (59 de sezoane) şi
FCU Politehnica Ştiinţa Timişoara (6 sezoane). În acelaşi timp, Steaua este deţinătoarea recordului actual de campionate naţionale (23), cupe naţionale (20) şi supercupe naţionale (5). Între
1993 şi
1998, cele şase titluri câştigate la rând au egalat recordul stabilit de
Chinezul Timişoara în anii 1920. Pe plan internaţional, este singura echipă din
România care a câştigat o cupă europeană (
Cupa Campionilor Europeni în
1986 şi
Supercupa Europei în
1987), sau care s-a calificat într-o finală
UEFA (Cupa Campionilor Europeni în
1986, respectiv
1989).
Timp de 3 ani şi 3 luni (iunie 1986 – septembrie 1989), Steaua a strâns 104 meciuri fără înfrângere în campionat, stabilind pe atunci un record mondial (în prezent depăşit), şi un record european care încă nu a fost doborât. De asemenea în liga naţională, Steaua a strâns 112 meciuri fără înfrângere acasă, între noiembrie 1989 şi august 1996. Seria de 17 victorii consecutive în campionat a fost egalată doar de Dinamo.
Tudorel Stoica este jucătorul cu cele mai multe prezenţe pentru Steaua în Liga 1, un record dificil de doborât. Golgheterul „all-time” al Stelei în campionat este Anghel Iordănescu, cu 146 de goluri înscrise. Alte recorduri au fost stabilite de foşti jucători precum Dorinel Munteanu (cele mai multe selecţii în echipa naţională – 131) sau de Gheorghe Hagi (cele mai multe goluri pentru echipa naţională – 35; de asemenea cele mai multe prezenţe ale unui jucător român în cupele europene – 93). La vremea respectivă, transferul lui Hagi a stabilit recordul pentru suma de transfer din liga internă către un club străin, cu 4.300.000 de dolari plătiţi de Real Madrid CF Stelei în 1990.
Stemă
ASA Bucureşti a fost fondat de către Armata Regală pe 7 iunie 1947, şi pe atunci echipa nu avea nicio stemă oficială.
Cum comuniştii au preluat complet controlul în ţară pe 30 decembrie 1947, Armata Regală a fost transformată în Armata Poporului, şi în mod automat şi ASA. Inspirat de Armata Roşie, noul Minister al Apărării a decis să creeze o stemă pentru club, consistând dintr-o stea roşie inscripţionată „A” (simbolul Armatei Roşii), pe un disc albastru, precum şi să schimbe numele în „CSCA”.
Doi ani mai târziu, schimbarea numelui în CCA a adus cu ea şi o nouă stemă, consistând din aceeaşi stea roşie, inscripţionată „CCA”, şi înconjurată de o cunună de lauri. Omniprezentul motiv al stelei pe stemă s-a materializat şi în schimbarea numelui clubului, în Steaua, din 1961. S-a optat pentru o stemă care, cu un nou design, rămâne simbolul clubului până în ziua de azi : fondalul dungat roş-albastru, cu o stea de aur în mijloc, reprezentând tricolorul românesc. Forma stemei a fost regândită în 1974, când echipa s-a mutat pe Stadionul Ghencea.
În urma Revoluţiei române din 1989, Armata a decis să rupă orice legătură cu defunctul regim comunist, astfel încât, în 1991, CSA Steaua şi-a schimbat stema pentru ultima oară, reprezentând un vultur prezent şi pe stema Ministerului Apărării, dar şi a României. Cum în 1998 a apărut FC Steaua, clubul a adăugat două stele galbene deasupra stemei, reprezentând cele 20 de titluri de campioană a României câştigate de echipă.
2003 a fost anul ultimei schimbări a stemei, decisă de noul Consiliu de Administraţie condus de George Becali, în realitate o revenire la varianta din perioada 1974-1991, cu cele două stele prezente deasupra.
|
|
CSA Steaua-Bucuresti2-1- da.png
|
|
|
Culori
În timpul primului ei sezon, 1947–48, Steaua a purtat tricouri roş-galbene, cu şorţuri albastre, pentru a simboliza culorile steagului tricolor. Începând cu sezonul următor, odată cu schimbarea identităţii Armatei Române, s-a renunţat treptat la galben, astfel încât culorile oficiale au rămas, până în ziua de astăzi, roşu şi albastru.
Steaua nu a avut niciodată un echipament standard. Cu toate acestea, cea mai folosită combinaţie de-a lungul timpului a fost tricouri roşii, şorţuri albastre şi jambiere roşii. Alte variante au inclus roşu complet, albastru complet, dar şi tricouri în dungi roş-albastre, în anii ’1960 şi ’1970. Alte culori au fost folosite foarte rar. Excepţii au fost finala Cupei Campionilor Europeni din 1986, în care Steaua a purtat, pentru prima şi singura dată în istoria sa, un echipament alb complet, precum şi echipamentul folosit în deplasare în sezonul 1999-00 (galben şi roşu), precum şi a treia opţiune de echipament din sezonul 2005-2006 (galben şi negru).
Echipamentul folosit acasă în sezonul 2007-08, acelaşi ca şi cel din sezonul precedent, consistă din tricouri cu dungi verticale roşii şi albastre, şorţuri şi jambiere roşii, în timp ce echipamentul din deplasare este albastru-complet. Se folosesc de asemenea şi alte combinaţii ale acestor culori.
În prezent echipamentul Stelei este produs de Nike, cu care Steaua a semnat un contract în 2002, după un lung parteneriat cu Adidas. În prezent pe tricouri nu apare numele nici unui sponsor. Cu toate acestea, în 1988, Steaua a fost prima echipă de fotbal din România comunistă care a purtat pe tricou numele unei companii occidentale, anume Ford. După aceea au urmat alţi sponsori : Castrol, Philips, CBS, Bancorex (iniţial BRCE), Dialog (astăzi Orange), BCR şi RAFO.
Publicat de SuporterSteaua 
